O mini brad frumos

Acesta este mini braduţul meu vintage, datorită căruia am câştigat!!! Ce? Participare gratuită la Curs de accesorii şi tricotaje hand – made (12 săptămâni, 1 februarie – 20 aprilie 2012). Aşa că staţi pe aproape că voi începe să creez şi accesorii nu doar haine! Exact ce vroiam şi-mi lipsea din planurile pe 2012! În rest lista pentru următorul an este foarte bine pregatită.

Ah, câteva detalii despre acest Atelier de împodobit mini brazi. Cum şi eu citesc o mulţime de blog-uri, din pagină în pagină am ajuns la Creative Arts, care este locul unde îţi dezvolţi creativitatea şi te eliberezi de toate grijile, dar mai multe citiţi pe blog-ul lor personal.

Cât despre Atelier, ma bucur că am participat pentru că pe lângă minunatul premiu, am cunoscut oameni noi, plini de creativitate şi concursul a fost pe bune.Încurajez înscrierea la astfel de ateliere, concursuri, cursuri, iar cei de la Creative Arts sunt o echipa tânără şi plină de umor.
Tu ce accesoriu îţi doreşti pentru brăduţul tău şi nu îl găseşti în magazine?Poate fac un concurs şi îl poţi câştiga?!

Astăzi visez, plutesc ... poate vă inspir

Botez Anastasia .. pe scurt / relatat în imagini

Ne-am pregătit cu mic cu mare să mergem la Botezul micuţei Anastasia Maria, fetiţa uneia dintre prietenele mele de-o viaţă Oana. Am cumpărat şi un cadou pentru micul om, nu m mai hotăram la ce rochiţă să-i cumpăr domnişoarei care deja cochetează cu moda celor mici :), dar am ales în cele din urmă o rochiţă roz cu buline adorabile, astfel pregătiţi am plecat la biserică.

La biserică am găsit o gărgăriţă imensă care îmbrăţişa lumânarea de botez a bebeluşului, mulţi preoţi care au cântat foarte frumos şi prietenele mele, fiecare cu perechea sa.
Am ascultat frumoasa slujbă, am făcut câteva poze şi am plecat acasă să ne pregătim pentru prima petrecere a Anastasiei.

La restaurant totul era amenajat conform temei alese de mamică : "Gărgăriţă"... Carduri cu numele noastre pe mese, aranjamente florale, fructe care reprezentau diverse figurine haioase (corabie din pepene, pinguini din vinete, bebeluş în pătuţ din măr şi pepene, un ursulet din conopidă), 3 ursitoare şi nelipsitul tort care era tot o Gărgăriţă uriaţă cu marţipan...yummy..o minunăţie.

Ne-am simţit foarte bine.

Felicitări Anastasia pentru prima ta petrecere!!!

HOSPICE Casa Speranţei 19.11.2011

Trimite SMS şi / sau informează şi pe alţii! Ajutaţi copii şi adulţii să meargă mai departe, indiferent ce înseamnă acest lucru. Gândiţi-vă că nici noi, fără ajutorul Lui Dumnezeu şi al celor care ţin la noi nu am reuşi să mergem mai departe:

"VIZIUNEA HOSPICE
Consideram ca orice persoana diagnosticata cu o boala incurabila, aflata intr-un stadiu avansat, are dreptul la o ingrijire de calitate, care sa ii aline suferinta, sa controleze simptomele suparatoare si sa ii faca viata mai putin impovarata de durere. Pentru ca aceasta dorinta sa devina realitate, este foarte important ca toti pacientii, impreuna cu familiile lor, sa poata avea acces, atunci cand au nevoie, la o ingrijire paliativa de calitate si la servicii care sa le calauzeasca pasii in aceste momente grele.

MISIUNEA HOSPICE
Inca din 1992, organizatia noastra si-a propus si a reusit sa introduca si sa promoveze paliatia in Romania. Hospice Casa Sperantei, prima organizatie neguvernamentala de acest fel din tara si centru de excelenta al Europei de Est, este in aceeasi masura un model si un punct de sprijin pentru dezvoltarea serviciilor de ingrijire paliativa. De-a lungul timpului, am derulat numeroase programe de educatie si informare la nivel national, pentru ca din ce in ce mai multi profesionisti sa poata veni in intampinarea cererilor de ingrijire care, din pacate, cresc de la an la an."

O zi mai bună, mai plină de speranţă pentru toata lumea.

Mulţi ani trăiască

Draga mea prietenă,

Să nu crezi vreodată că am să uit când este ziua ta, am un calendar de suflet, în suflet, în care mi-am notat zilele celor dragi şi nu am să le mai uit niciodată!

Îţi doresc atât de multe trăiri intense pe câte vreau şi pentru mine, sănătate, iubire din plin, împlinire, fericire, zâmbete şi lacrimi de bucurie, prietenii sincere, părinţi afectuoşi, iubit indulgent:) şi succes pe plan profesional!

Eşti o fată atât de bună şi o adevărată luptătoare, să nu uiţi niciodată că eşti un exemplu viu pentru multe tinere de vârsta ta şi nu numai, iar eu îţi port un respect extraordinar şi am să-ţi promit că prietenia noastra se va termina atunci când tu îţi vei pierde aceste calităţi de învingătoare...sunt sigură că defapt niciodată!

Multe îmbrăţişări şi gânduri sincere,

Elena

Mondenităţi provinciale :p

Fig 1. Oana a fost burlăciţă până în August 2008 :)

Fig 2. A devenit mireasă în August 2008

Fig 3. Şi rolul care îi va schimba cu adevărat viaţa este cel de mămică începând cu Iulie 2011

Fig 4. Deja debutează ca mamică

Iar noi acum ne pregătim cu mic cu mare pentru botezul micuţei Anastasia Maria, care va avea loc sâmbătă, 19.11.2011, sub frumoasa temă de "Gărgăriţă"!
Rămâneţi aproape, cât de curând o să am şi poze, astfel o să ştiţi şi mai multe despre ce înseamnă un botez cu această temă!
Multă sănătate mic omuleţ, mă bucur că odată cu sosirea ta pe lume, gaşca mea de fete este mai mare cu o buburuză ... mică:)!

Ce sfaturi îmi daţi pentru a-i transmite mămicuţei?

Lumea micilor croitori ... ca mine

Am promis că o să povestesc de la curs, unde este foooarte captivant, relaxant, acolo am parte de orele mele de regăsire interioară:). Creativitatea îmi comunică tot timpul că trebuie să pot să fac şi mai mult şi să asimilez cât mai multe informaţii, să îmi fac noi prieteni cu aceleaşi pasiuni ca ale mele şi să îmi păstrez zâmbetul şi dragostea în suflet. Cam astea sunt ingredientele pentru a reuşi să dai frâu liber imaginaţiei.

Momentan am făcut un şorţ, o fustă dreaptă şi acum croiesc o bluză.

(Fig 1. Trasarea tiparului pentru bluză)

Pentru cei interesaţi de acest curs o recomand cu căldură pe doamna profesoară Anne Marie Constantin de la Sala Dalles - Tehnologie modă Croitorie, în schimb să fiţi pregătiţi pentru condiţiile de la sala Dalles, care nu sunt tocmai îmbucurătoare, dar cursul nu durează o veşnicie şi dacă aveţi norocul unui grup ca cel din care fac eu parte, cu siguranţă nici condiţiile nu vă vor mai interesa prea tare pentru că 3 ore încep să pară 30 de minute:)!

Pozele sunt făcute chiar în sala de curs.

{Fig 2. Măsuţa mea pe care îmi desfăşor activitatea cu maşina de cusut, foi pentru tipare, fusta neagră cu căptuşeală verde pe care am făcut-o la curs, foarfecă, bolduri, ace, cretă, centimetru, riglă şi caietul Dior [nu este snobism, este cadou de la o prietenă şi îmi poartă noroc:)]}.

V-aţi gândit ce vreţi să vă croiesc?:))

Vă pup cu drag şi am să scriu mai multe impresii, dar timpul mă presează fooarte tare.

Selecţia între prieteni uneori este necesară!?

Toţi erau prieteni şi demni de încredere. Păreau să fie ancora care te păstra pe linia de plutire, pana în punctul când realizezi că te poţi susţine singur şi / sau cu ajutorul familiei şi trebuie să faci o selecţie între prieteni!

Mi se întâmpla să aud diverse comentarii cum că eram cu nasul pe sus, eh, am eu nasul mare, dar nici asa de sus nu l-am avut niciodată, iar când respectivele persoane ajungeau sa mă cunoască, să poarte o discuţie cu mine îmi recunoşteau părerile eronate...dar când eşti mic suferi, pentru că există acel moment (câteva clipe sau poate chiar zile) în care ai impresia (eronată de altfel) că ai avea ceva şi de aceea alţi copii, cu care tu ţi-ai dori să vorbeşti şi să legi prietenii, îţi răspund cu priviri suspecte şi neîngăduitoare..până ajung să te cunoască şi să-şi exprime părerile prietenoase, ajung sa te rănescă...atunci ar trebui să nu-ţi pese să ai puţin mai multă încredere în tine pentru că sigur vei avea şi tu prieteniile tale, dar dacă de mic vezi esenţa oamenilor creşti dându-le mai multe şanse decât ţi-ar da ei vreodată ţie..nu-i nimic, sunt o mulţime de oameni şi tot atâtea caractere, nu este nimic rău în a acorda şanse prietenilor..până când cum spuneam, trebuie să ajungi să faci o selecţie.

Am venit în Bucureşti şi am căutat tot timpul să nu-mi neglijez prieteniile chiar şi de la distanţă, să le ofer gândurile mele bune de „Bună dimineaţa” , „Noapte bună” sau în plină zi să le adresez întrebări din care să-şi dea seama că mă interesează „Ce mai fac?” , „Ce s-a mai schimbat în vieţile lor?”, „Ce i-a făcut să zâmbească în respectiva zi?”, iar eu primeam răspunsuri întârziate cu zilele sau răspunsuri seci neurmând după, un gram de interes din partea lor pentru mine..e normal să vrei să-ţi poarte şi ei de grijă..nu? dar oamenii ajung să crească fără să-şi dea seama şi să adopte atitudini fără chef, fără interes faţă de alţii, poate chiar şi faţă de ei în unele situaţii..nonşalanţă şi dezinteres..
Cineva imi spunea că e normal ca fiecare să-şi vadă de prieteniile lor, acolo în locul lor, mai mult decât cu cei pe care îi întâlnesc mai rar...dar eu cred ca e loc pentru prietenii oriunde, oricând, oricum!

Am avut momente când aveam aşa puţine pretenţii de la ei, nu vroiam decât puţină atenţie să-mi dau seama dacă deranjez sau chiar sunt şi eu prietena lor, până când mi-am dat seama că există oameni care rămân preteni cu tine pentru că îşi doresc şi ei (la fel ca şi dragostea cu sila este şi prietenia, care nu ar exista forţat), cum există oameni care nu rămân decât simple cunoştinţe sau unii aparţin doar trecutului şi se transformă în amintiri şi..atât..
Astfel am ajuns să am pretenţii mari, pentru ca şi ceea ce pot oferi este măreţ...am ajuns să fiu şi cu nasul pe sus (da, acelaşi nas mare, acum este pe sus :)) pentru ca trebuie să fac o selecţie între prieteni, altfel investesc sentimente frumoase în prietenii de mâna a doua!

Acum grupul e tot mai mic, uneori parca nici nu exista, dar am învăţat să-mi fac şi alţi prieteni aici, lângă mine (pentru că şi eu am locul meu aici) şi nu am renunţat la selecţie! Oricine ar fi trebuie să zâmbească!

Ce părere aveţi de prieteniile voastre?Sunt toate „investiţii” ale sufletului, pe termen lung? :)

Sunt liberă să-mi exprim punctul de vedere

Am fost şi dezamăgită, dar în urma dezamăgirilor am prins aripi mai mari, am format uneori un scut în jurul meu până am învăţat să mă apăr şi mai bine, am renunţat de multe ori la scut în favoarea sentimentelor guvernate de iubire şi prietenie, dar am învăţat că atunci când rişti ai şi de suferit, dar la capătul puterilor exista tot timpul cineva care îţi zâmbeşte şi te ridică, poate fi un prieten bun sau poate chiar omul care-ţi fură gândurile de zi cu zi, uneori chiar eşti surprins de cine este acel om, pentru că nu-l vezi de la început, este întuneric poate, iar în jurul respectivei persoane este o lumină puternică, dar când te apropii şi deschizi bine ochii realizezi că acea persoană era mereu lângă tine, dar trebuie să alegi cu grijă în cine sa investeşti, pentru că alergând după alte persoane rişti să nu vezi esenţialul celui care era atât de aproape de tine!

Eu mi-am ales singură cum să cresc şi voi continua să fac asta, dar niciodată nu am omis să învăţ şi din greşelile celor din jur, pentru că, pentru a fi tot timpul cu un pas în faţa celorlalţi trebuie să ai şi experienţele altora ca exemplu, altfel încercând totul pe propria ta “piele” ajungi să te pierzi în detalii.
Cu adevărat am fost şi sunt liberă în gesturi, în gândire, în atitudine, în comportament, în viaţa de zi cu zi! Şi voi continua aşa...

Voi vă simţiţi liberi?În relaţia cu părinţii?În relaţia sentimentală?În relaţia cu prietenii?

Cândva am fost împreună...

Nu poate exista ieşire din acest joc oribil al lui da şi al lui nu, al binelui şi al răului, al ignoranţei şi frământării fără o iertare deplină a tuturor forţelor şi persoanelor care te-au chinuit.Şi dacă nu-ţi ierţi aproapele pentru greşelile lui, fie ele şi nenumărate, eşti pierdut în manifestare.Şi, dacă îl ierţi la nesfârşit şi stai în preajma lui, îl încurajezi să facă răul şi, în consecinţă, contribui la pierzania lui în manifestare...

De aceea singurul lucru şi ultimul care se poate face este să nu te mai arăţi lui, să-l laşi să-şi trăiască viaţa aşa cum a hotărât-o el, să-l laşi să se lovească, să simtă lipsa, durerea şi singurătatea până se va vindeca singur de păcatele lui. De aceea, înţeleptul se retrage ca o adiere şi-l lasă pe cel nedrept să experimenteze, până la ultima picătură, otrava pe care a vărsat-o în afară..

Pe cel încăpăţânat în răutatea şi rătăcirea lui trebuie să-l laşi în pace, să nu mai foloseşti nici cuvintele, nici faptele, este pierdere de vreme. Şi, dacă hotărăşti să trăieşti cu el şi nu poţi să-l ierţi la infinit, atunci devii otrăvit ca el.

De aceea, retrage-te şi renunţă !!! La urma urmei, toţi oamenii nu sunt decât nişte tentative de exprimare ale lui Dumnezeu, ale vieţii infinite. Iar această viaţă nu este nici separată, nici individualizată şi, dacă unii oameni se depărtează în loc să se apropie, nu este nici o pagubă pentru viaţă. Ei oricum sunt absorbiţi în fluxul etern al vieţii şi sunt turnaţi din nou în forme, cu răbdare.

Ce se poate face mai mult pentru aceşti oameni?!

Tragedia este că toate faptele au un timp al lor şi vremea influenţei lor este scurtă...

Nu omul te jigneşte ci ignoranţa din el, nu viaţa dintr-unul sau altul intră în conflict cu a ta ci mentalitatea şi obiceiurile lui când se lovesc de ale tale...

Nu înseamnă ceva să fii tare, bogat sau măreţ, e doar o zonă a existenţei ca oricare alta, un punct, care prin repetiţie devine oribil şi plictisitor.
Trebuie să trecem dincolo de măreţie, prestigiu sau onoare, să le consideram pe toate care vin că, după ce se consumă, pleacă, că asta-i roata lor şi asta-i mintea noastră.
De aceea continui să merg, căutările sunt departe de a se fi sfârşit, atâta vreme cât n-am experimentat prin interacţiune directă întreaga creaţie, faptic sau cuantic...încerc să nu omit nici perioadele de odihnă şi nici nemişcarea. Într-un plan mai extins, viaţa înseamnă a începe să mergi iar moartea înseamnă o perioadă de odihnă...oare? Dar e complet şi cu desăvârşire nevoie să învaţam din toate, ca să aflam, prin noi şi numai prin noi, că nu avem nevoie de nimic.Altă cale nu există...

Nu trebuie sa cautam bogăţia, căci bogăţia nu este o binecuvântare.Noi putem avea ceva mai bun, ca de exemplu libertatea, detaşarea.Bogăţia poate fi pricina multor rele, o împovărare grea şi apăsătoare. Cei bogaţi, cel mai adesea, atât merită şi atât pot.

Nu-i invidia! Cel care nu deţine bogăţii şi nu le duce dorul este în realitate cel fericit. Din lucrurile elementare şi simple vin stările supreme ale existenţei. Din cele complexe nu se poate extrage nimic înainte de a fi disociate în elemente primordiale,operaţie prin care se consumă energie şi se eliberează reziduri.

Preţul este mult prea mare pentru satisfacţii atât de mici

Dacă vrei fericire în această lume trebuie să treci prin nefericire, dacă vrei bine trebuie să treci prin rău, obţinerea uneia nu te scuteşte niciodată de simţirea celeilalte, mai devreme sau mai târziu. Nu există scăpare, atâta vreme cât te simţi pe tine în nume şi formă, doar existenţa în sine poate fi altceva...

Tot ce am scris este doar demonstraţia mea de viată, precum a altor oameni este săpatul ogoarelor sau spălatul vaselor. Nu e mare lucru şi nu este cu nimic mai presus decât a celorlalţi.
Este doar spectacolul meu demonstrativ, este un fel de a spune celorlalţi că exist.

Singura diferenţă între oameni stă în calitatea percepţiei lăuntrice şi, dacă cel care execută reuşeşte rara performanţă de a fi fericit prin asta, atunci orice ai făcut ai făcut ce trebuie.

Când crezi că ai întâlnit oameni deosebiţi, nu uita ce om deosebit au întâlnit acei oameni întâlnindu-te pe tine!

Uităm mereu cine suntem noi când cunoaştem oameni care ne fascinează la început. Ajungem să-i privim pe ei mai mult decât ar trebui să ne privim pe noi şi faptele noastre..

Ar trebui să avem mult mai multă încredere în noi pentru că ... pentru fiecare dintre noi, istoria vieţii noastre a început cu noi înşine!

Nu gândii ca şi un elefant

Este o declaraţie ciudată, nu-i aşa? Dar mai bine ascultă cu atenţie pentru că aceasta poate face diferenţa între succes şi eşec în afaceri şi în viaţa ta privată.Lasă-mă să îţi explic: probabil ştii că în India, elefanţii sunt folosiţi pentru muncă. Dar ce să faci cu ei dacă nu vor să lucreze? Cum să îi constrângi? Îngrijitorilor le-a venit ideea să îi “programeze” încă de când sunt foarte mici stabilind anumite limite auto impuse în gândirea lor. Cum funcţionează?Atunci când elefanţii sunt încă mici cântărind în jur de 70 kg sunt legaţi cu o funie foarte tare. Toată ziua elefanţii încearcă să scape de ea, scâncesc, o trag, iar unii dintre ei chiar încearcă să o roadă; dar nu pot să se elibereze. În cele din urmă elefanţii renunţă iar lupta s-a încheiat. Începând din acel moment sunt ferm convinşi că nu este nici o şansă să scape de funie. Ei acceptă faptul că funia îi “limitează”. Şi cu această încredinţare implantată, îngrijitorii pot să îi lege cu funii extrem de subţiri. Chiar şi adulţi fiind, cântărind 3,5 tone sau chiar mai mult, ei niciodată nu încearcă să se elibereze pentru că “ştiu” că nu au nici o şansă.După cum vedeţi, limitele elefantului nu sunt reale ci există numai în mintea lor.

Noi avem de asemenea nişte limite construite în interior. Ele sunt de asemenea ireale, dar există numai în mintea noastră. Nu trebuie să rămână aşa. Sistemul nostru negativ de gandire nu trebuie să ne limiteze pentru totdeauna. Dacă vrei să fii cu adevarat plin de succes şi nu te păcăleşti singur, poţi să îţi schimbi sistemul tău de convingeri interioare, atitudinea şi poţi să sfărâmi limitele interioare iar dacă simţi că nu poţi cere-I atunci lui Dumnezeu să te ajute.Întotdeauna vei putea avea tăria interioară, puterea personală de a schimba totul în viaţa ta în ceva mai bun! Dar nu renunţa niciodată şi nu gândii niciodată ca un elefant !!!