Prietenia şi formele ei superbe

Eu sunt singurul copil al lui mami, deşi când eram mică eram foarte geloasă la gândul de a împărţi afecţiunea ei cu altcineva, acum realizez că nu ar fi fost chiar atât de rău să am un frate sau o soră cu care să mai petrec timp.

Dar acest aspect este ca şi rezolvat :p.

De aproape 1 an de zile am o soră mai mare :). Nuuu!! Nu m-au minţit ai mei cu nimic, nu este un copil din flori :)), nu provenim din aceeaşi familie şi nici măcar din acelaşi oraş, ne-am întâlnit aici în Bucureşti şi clădim o frumoasă prietenie, iar mie îmi place să cred că Rox este sora mea mai mare, pentru că este exact cum mi-am dorit întotdeauna să fie o soră!
Mulţumesc pentru lucrurile frumoase pe care le aduci în viaţa mea! (mai ales revistele din Turcia :))) glumesc)

Love E.V.

O mini brad frumos

Acesta este mini braduţul meu vintage, datorită căruia am câştigat!!! Ce? Participare gratuită la Curs de accesorii şi tricotaje hand – made (12 săptămâni, 1 februarie – 20 aprilie 2012). Aşa că staţi pe aproape că voi începe să creez şi accesorii nu doar haine! Exact ce vroiam şi-mi lipsea din planurile pe 2012! În rest lista pentru următorul an este foarte bine pregatită.

Ah, câteva detalii despre acest Atelier de împodobit mini brazi. Cum şi eu citesc o mulţime de blog-uri, din pagină în pagină am ajuns la Creative Arts, care este locul unde îţi dezvolţi creativitatea şi te eliberezi de toate grijile, dar mai multe citiţi pe blog-ul lor personal.

Cât despre Atelier, ma bucur că am participat pentru că pe lângă minunatul premiu, am cunoscut oameni noi, plini de creativitate şi concursul a fost pe bune.Încurajez înscrierea la astfel de ateliere, concursuri, cursuri, iar cei de la Creative Arts sunt o echipa tânără şi plină de umor.
Tu ce accesoriu îţi doreşti pentru brăduţul tău şi nu îl găseşti în magazine?Poate fac un concurs şi îl poţi câştiga?!

Botez Anastasia .. pe scurt / relatat în imagini

Ne-am pregătit cu mic cu mare să mergem la Botezul micuţei Anastasia Maria, fetiţa uneia dintre prietenele mele de-o viaţă Oana. Am cumpărat şi un cadou pentru micul om, nu m mai hotăram la ce rochiţă să-i cumpăr domnişoarei care deja cochetează cu moda celor mici :), dar am ales în cele din urmă o rochiţă roz cu buline adorabile, astfel pregătiţi am plecat la biserică.

La biserică am găsit o gărgăriţă imensă care îmbrăţişa lumânarea de botez a bebeluşului, mulţi preoţi care au cântat foarte frumos şi prietenele mele, fiecare cu perechea sa.
Am ascultat frumoasa slujbă, am făcut câteva poze şi am plecat acasă să ne pregătim pentru prima petrecere a Anastasiei.

La restaurant totul era amenajat conform temei alese de mamică : "Gărgăriţă"... Carduri cu numele noastre pe mese, aranjamente florale, fructe care reprezentau diverse figurine haioase (corabie din pepene, pinguini din vinete, bebeluş în pătuţ din măr şi pepene, un ursulet din conopidă), 3 ursitoare şi nelipsitul tort care era tot o Gărgăriţă uriaţă cu marţipan...yummy..o minunăţie.

Ne-am simţit foarte bine.

Felicitări Anastasia pentru prima ta petrecere!!!

HOSPICE Casa Speranţei 19.11.2011

Trimite SMS şi / sau informează şi pe alţii! Ajutaţi copii şi adulţii să meargă mai departe, indiferent ce înseamnă acest lucru. Gândiţi-vă că nici noi, fără ajutorul Lui Dumnezeu şi al celor care ţin la noi nu am reuşi să mergem mai departe:

"VIZIUNEA HOSPICE
Consideram ca orice persoana diagnosticata cu o boala incurabila, aflata intr-un stadiu avansat, are dreptul la o ingrijire de calitate, care sa ii aline suferinta, sa controleze simptomele suparatoare si sa ii faca viata mai putin impovarata de durere. Pentru ca aceasta dorinta sa devina realitate, este foarte important ca toti pacientii, impreuna cu familiile lor, sa poata avea acces, atunci cand au nevoie, la o ingrijire paliativa de calitate si la servicii care sa le calauzeasca pasii in aceste momente grele.

MISIUNEA HOSPICE
Inca din 1992, organizatia noastra si-a propus si a reusit sa introduca si sa promoveze paliatia in Romania. Hospice Casa Sperantei, prima organizatie neguvernamentala de acest fel din tara si centru de excelenta al Europei de Est, este in aceeasi masura un model si un punct de sprijin pentru dezvoltarea serviciilor de ingrijire paliativa. De-a lungul timpului, am derulat numeroase programe de educatie si informare la nivel national, pentru ca din ce in ce mai multi profesionisti sa poata veni in intampinarea cererilor de ingrijire care, din pacate, cresc de la an la an."

O zi mai bună, mai plină de speranţă pentru toata lumea.

Mulţi ani trăiască

Draga mea prietenă,

Să nu crezi vreodată că am să uit când este ziua ta, am un calendar de suflet, în suflet, în care mi-am notat zilele celor dragi şi nu am să le mai uit niciodată!

Îţi doresc atât de multe trăiri intense pe câte vreau şi pentru mine, sănătate, iubire din plin, împlinire, fericire, zâmbete şi lacrimi de bucurie, prietenii sincere, părinţi afectuoşi, iubit indulgent:) şi succes pe plan profesional!

Eşti o fată atât de bună şi o adevărată luptătoare, să nu uiţi niciodată că eşti un exemplu viu pentru multe tinere de vârsta ta şi nu numai, iar eu îţi port un respect extraordinar şi am să-ţi promit că prietenia noastra se va termina atunci când tu îţi vei pierde aceste calităţi de învingătoare...sunt sigură că defapt niciodată!

Multe îmbrăţişări şi gânduri sincere,

Elena

Mondenităţi provinciale :p

Fig 1. Oana a fost burlăciţă până în August 2008 :)

Fig 2. A devenit mireasă în August 2008

Fig 3. Şi rolul care îi va schimba cu adevărat viaţa este cel de mămică începând cu Iulie 2011

Fig 4. Deja debutează ca mamică

Iar noi acum ne pregătim cu mic cu mare pentru botezul micuţei Anastasia Maria, care va avea loc sâmbătă, 19.11.2011, sub frumoasa temă de "Gărgăriţă"!
Rămâneţi aproape, cât de curând o să am şi poze, astfel o să ştiţi şi mai multe despre ce înseamnă un botez cu această temă!
Multă sănătate mic omuleţ, mă bucur că odată cu sosirea ta pe lume, gaşca mea de fete este mai mare cu o buburuză ... mică:)!

Ce sfaturi îmi daţi pentru a-i transmite mămicuţei?

Lumea micilor croitori ... ca mine

Am promis că o să povestesc de la curs, unde este foooarte captivant, relaxant, acolo am parte de orele mele de regăsire interioară:). Creativitatea îmi comunică tot timpul că trebuie să pot să fac şi mai mult şi să asimilez cât mai multe informaţii, să îmi fac noi prieteni cu aceleaşi pasiuni ca ale mele şi să îmi păstrez zâmbetul şi dragostea în suflet. Cam astea sunt ingredientele pentru a reuşi să dai frâu liber imaginaţiei.

Momentan am făcut un şorţ, o fustă dreaptă şi acum croiesc o bluză.

(Fig 1. Trasarea tiparului pentru bluză)

Pentru cei interesaţi de acest curs o recomand cu căldură pe doamna profesoară Anne Marie Constantin de la Sala Dalles - Tehnologie modă Croitorie, în schimb să fiţi pregătiţi pentru condiţiile de la sala Dalles, care nu sunt tocmai îmbucurătoare, dar cursul nu durează o veşnicie şi dacă aveţi norocul unui grup ca cel din care fac eu parte, cu siguranţă nici condiţiile nu vă vor mai interesa prea tare pentru că 3 ore încep să pară 30 de minute:)!

Pozele sunt făcute chiar în sala de curs.

{Fig 2. Măsuţa mea pe care îmi desfăşor activitatea cu maşina de cusut, foi pentru tipare, fusta neagră cu căptuşeală verde pe care am făcut-o la curs, foarfecă, bolduri, ace, cretă, centimetru, riglă şi caietul Dior [nu este snobism, este cadou de la o prietenă şi îmi poartă noroc:)]}.

V-aţi gândit ce vreţi să vă croiesc?:))

Vă pup cu drag şi am să scriu mai multe impresii, dar timpul mă presează fooarte tare.

Selecţia între prieteni uneori este necesară!?

Toţi erau prieteni şi demni de încredere. Păreau să fie ancora care te păstra pe linia de plutire, pana în punctul când realizezi că te poţi susţine singur şi / sau cu ajutorul familiei şi trebuie să faci o selecţie între prieteni!

Mi se întâmpla să aud diverse comentarii cum că eram cu nasul pe sus, eh, am eu nasul mare, dar nici asa de sus nu l-am avut niciodată, iar când respectivele persoane ajungeau sa mă cunoască, să poarte o discuţie cu mine îmi recunoşteau părerile eronate...dar când eşti mic suferi, pentru că există acel moment (câteva clipe sau poate chiar zile) în care ai impresia (eronată de altfel) că ai avea ceva şi de aceea alţi copii, cu care tu ţi-ai dori să vorbeşti şi să legi prietenii, îţi răspund cu priviri suspecte şi neîngăduitoare..până ajung să te cunoască şi să-şi exprime părerile prietenoase, ajung sa te rănescă...atunci ar trebui să nu-ţi pese să ai puţin mai multă încredere în tine pentru că sigur vei avea şi tu prieteniile tale, dar dacă de mic vezi esenţa oamenilor creşti dându-le mai multe şanse decât ţi-ar da ei vreodată ţie..nu-i nimic, sunt o mulţime de oameni şi tot atâtea caractere, nu este nimic rău în a acorda şanse prietenilor..până când cum spuneam, trebuie să ajungi să faci o selecţie.

Am venit în Bucureşti şi am căutat tot timpul să nu-mi neglijez prieteniile chiar şi de la distanţă, să le ofer gândurile mele bune de „Bună dimineaţa” , „Noapte bună” sau în plină zi să le adresez întrebări din care să-şi dea seama că mă interesează „Ce mai fac?” , „Ce s-a mai schimbat în vieţile lor?”, „Ce i-a făcut să zâmbească în respectiva zi?”, iar eu primeam răspunsuri întârziate cu zilele sau răspunsuri seci neurmând după, un gram de interes din partea lor pentru mine..e normal să vrei să-ţi poarte şi ei de grijă..nu? dar oamenii ajung să crească fără să-şi dea seama şi să adopte atitudini fără chef, fără interes faţă de alţii, poate chiar şi faţă de ei în unele situaţii..nonşalanţă şi dezinteres..
Cineva imi spunea că e normal ca fiecare să-şi vadă de prieteniile lor, acolo în locul lor, mai mult decât cu cei pe care îi întâlnesc mai rar...dar eu cred ca e loc pentru prietenii oriunde, oricând, oricum!

Am avut momente când aveam aşa puţine pretenţii de la ei, nu vroiam decât puţină atenţie să-mi dau seama dacă deranjez sau chiar sunt şi eu prietena lor, până când mi-am dat seama că există oameni care rămân preteni cu tine pentru că îşi doresc şi ei (la fel ca şi dragostea cu sila este şi prietenia, care nu ar exista forţat), cum există oameni care nu rămân decât simple cunoştinţe sau unii aparţin doar trecutului şi se transformă în amintiri şi..atât..
Astfel am ajuns să am pretenţii mari, pentru ca şi ceea ce pot oferi este măreţ...am ajuns să fiu şi cu nasul pe sus (da, acelaşi nas mare, acum este pe sus :)) pentru ca trebuie să fac o selecţie între prieteni, altfel investesc sentimente frumoase în prietenii de mâna a doua!

Acum grupul e tot mai mic, uneori parca nici nu exista, dar am învăţat să-mi fac şi alţi prieteni aici, lângă mine (pentru că şi eu am locul meu aici) şi nu am renunţat la selecţie! Oricine ar fi trebuie să zâmbească!

Ce părere aveţi de prieteniile voastre?Sunt toate „investiţii” ale sufletului, pe termen lung? :)

Sunt liberă să-mi exprim punctul de vedere

Am fost şi dezamăgită, dar în urma dezamăgirilor am prins aripi mai mari, am format uneori un scut în jurul meu până am învăţat să mă apăr şi mai bine, am renunţat de multe ori la scut în favoarea sentimentelor guvernate de iubire şi prietenie, dar am învăţat că atunci când rişti ai şi de suferit, dar la capătul puterilor exista tot timpul cineva care îţi zâmbeşte şi te ridică, poate fi un prieten bun sau poate chiar omul care-ţi fură gândurile de zi cu zi, uneori chiar eşti surprins de cine este acel om, pentru că nu-l vezi de la început, este întuneric poate, iar în jurul respectivei persoane este o lumină puternică, dar când te apropii şi deschizi bine ochii realizezi că acea persoană era mereu lângă tine, dar trebuie să alegi cu grijă în cine sa investeşti, pentru că alergând după alte persoane rişti să nu vezi esenţialul celui care era atât de aproape de tine!

Eu mi-am ales singură cum să cresc şi voi continua să fac asta, dar niciodată nu am omis să învăţ şi din greşelile celor din jur, pentru că, pentru a fi tot timpul cu un pas în faţa celorlalţi trebuie să ai şi experienţele altora ca exemplu, altfel încercând totul pe propria ta “piele” ajungi să te pierzi în detalii.
Cu adevărat am fost şi sunt liberă în gesturi, în gândire, în atitudine, în comportament, în viaţa de zi cu zi! Şi voi continua aşa...

Voi vă simţiţi liberi?În relaţia cu părinţii?În relaţia sentimentală?În relaţia cu prietenii?

Am trecut în CV şi nunta Prăjiturii!

:) Prietena mea Prăjiturica s-a căsătorit, după titlul postării este simplu să-ţi dai seama, dar titlul nu descrie şi evenimentul în sine.
Am dat tot ce a fost mai bun pentru o persoană atât de bună şi dragă mie .Merită.
Cum a început? Păi a fost cerută într-o seara de 14 februarie, anul 2009.De ce a durat atât de mult până la nuntă? Asta nu vă pot spune eu, eu vă pot povesti de la emoţiile pregătirilor până la pregătirile în sine şi mai ales rezultatul final! (am şi poze)
Emoţionant, foooarte emoţionant a fost.

Noi ne-am descurcat în 15 paşi, voi?

1. Rochiile. Am început să căutăm rochiile de mireasă şi cea de cununia civilă, uh, persoanele care au trecut deja prin experienţe similare, cunosc stresul de când începe şi când se termină... Se termină după ce vezi filmările şi prietenii îţi confirmă că s-au simţit bine.
Am fost la târguri de mirese, ateliere şi în cele din urmă Prăji a găsit atelierul perfect pentru rochiile mult visate în oraşul Piteşti, (pentru cunoscătorii oraşului Piteşti şi interesaţi de astfel de servicii, atelierul se află vis a vis de Restaurantul Bonita) (vezi în partea stângă rochia purtată la cununia civilă şi în dreapta rochia de mireasă).
2. Secţiunea machiaj. Machiajul pentru cununia civilă a fost realizat de prietena noastră bună iubiricoasa, Mihaela, care este o expertă, iar machiajul pentru cununia religioasă a fost realizat de o cunoştinţă a miresei de la un salon din Piteşti.
3. Florile. Buchetele şi aranjamentele de pe mese au fost creaţia unei veriţoare a unei prietene, în cazul în care au site şi aflu care este îl voi posta. Tot ce pot spune despre flori este că împărtăşeau cu căldură entuziasmul mirilor şi erau atât de vioaie încât pe mine şi cred că şi pe restul invitaţior ne-au convins că trebuie să păstrăm ţinuta de bucurie şi voioşie.

4. Cine stă cu lumânările? Cine îşi dorea cel mai mult să dănţuiască cu cea mai bună prietenă, la nunta ei, în Biserică? EU bineînteles şi Cris, care a fost de excepţie. Sentimentul că îi pot fi alături şi când depun jurămintele pe viaţă este unul înălţător.
5.Restaurantul. Au ales Restaurnatul Laguna - situat în oraşul Piteşti. Înainte de a fi un restaurant a fost un club având aceeaşi denumire, unde eu şi Prăji ne-am solidificat prietenia. Când am aflat unde va fi nunta am ştiut că totul va ieşi perfect. Întreaga nuntă a fost o poveste care a cuprins chiar şi începuturile noastre ca prietene.

6. Petrecerea Burlaciţelor pe care am intitulat-o *Petrecerea Prăjituilor*. Am avut bineînţeles şi petrecere, care a avut loc într-un club din Piteşti - PINK Club. Mi-a făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu toate prietenele şi să-i putem fi alături uneia dintre ele înainte de un eveniment atât de important în viaţa ei... Am râs ca altădată, am dansat ca altădată, am făcut multe poze şi am rămas gaşca completă până dimineaţă.

7. Bradul. Bradul este simbolul vigorii şi al tinereţii; împodobirea lui simbolizează viaţă "îmbelşugată" a viitoarei familii. Pot spune că şi acest brad este trecut în CV-ul meu de "organizatoare de nunţi", este meritul meu :p. Acum mă rog ca tânăra familie să fie fericită, pentru a susţine că am făcut bradul cu toată inima.

8.Cum aranjăm invitaţii la mese? Este foarte important să vă păstraţi calmul sunt mulţi şi trebuie să-i împartă cineva pe categorii: părinţi, rubedenii, colegi de muncă şi pe urmă prietenii. Noi prietenii în general ar trebui să fim cei mai înţelegători, să lăsăm rudele să-i privească pe miri din unghiul cel mai bun, dar lucrurile nu ies cum ne dorim. Cu puţin mai multă răbdare ajungem să ne înţelegem şi să aranjăm sala în două secţiuni, o secţiune a miresei şi o altă secţiune care sa-i revină mirelui. Exact cu o seară înainte de marele eveniment, am reuşit să ajungem la un consens, iar în seara cea mare ne-am descurcat chiar şi cu cei care au venit în + , care nu trebuie să se înţeleagă greşit, sunt foarte bine veniţi :p... Au urmat şi ultimele pregătiri cu etichetatul sticlelor de vin şi căratul lăzilor cu fructe. (mi-am pictat pe unghie, se poate remarca într-o poză, "O casă, cuvantul "de" şi am aplicat o piatră!" = Casă de piatră).
9. Muzica. A fost alegerea mirilor, o formaţie foarte profi, eu pot spune doar că a fost de excepţie şi am dansat până la finalul serii.
10. Dansul mirilor. Şi-au întâlnit privirile pe melodia lui Whitney Houston - I will always love you, au fost purtaţi de melancolia momentului şi au tresărit la auzul melodiei Loredanei Groza - Aş fugi cu tine în lume, au dansat cu pasiune şi au rămas îmbrăţişati pe melodia lui Florin Chilian - Zece! Cu asta am spus tot. Superb!!! 11. Surpriza fetelor. Ca la fiecare nuntă a unei membre din gaşcă, trebuie să pregătim o surpriză. ( remember Oana la nunta căreia ne-am etalat dansul ţigănesc cum am ştiut mai bine) ... de această dată am compus o melodie reprezentând povestea de dragoste a tinerilor căsătoriţi. Ne-am inspirat din primele lor întâlniri şi le-am şi urat ce am considerat de cuviinţă că le va purta noroc. ( voi încărca filmuleţul ).
12. Furatul miresei. Tot noi ne-am ocupat şi de furat persoana cea mai importantă de la petrecere, unde să o ducem decât în PINK Club. Am cerut în schimb multe tăvi de minieclere ( yummmy yummyy ) şi o declaraţie sinceră din partea ginerelui. Ne-a convins, o iubeşte!
13. Tortul. A fost delicios, doar a fost făcut la Cofetăria Meredith (cofetăria miresei). Cascada de trandafiri mi-a plăcut foooarte mult, a fost o surpriză şi pentru mine, nu ştiam nimic până când a trebuit să merg să cumpăr trandafiri roşii ( am obţinut şi sclipici de la domnul cu florăria ). Dar rezultatul final a fost incredibil de frumos şi delicios.14. Buchetul. Nu l-am prins eu:). Nici fetele mele din gaşcă. Noi îi urăm multă sănătate fericitei posesoare de buchet al prăjiturii.
15. Alte momente din nuntă relatate în imagini.

 
Vă doresc clipe de extaz unul în braţele celuilalt, zâmbete şi fiori de fericire, lacrimi de bucurie, îmbrăţişări sincere, încredere unul în celălalt, iubirea voastră să cuprindă răsăritul şi apusul, să nu cunoască limite, să nu aveţi bariere niciodată pentru ceea ce vă propuneţi şi să vă respectaţi pentru că doar aşa o să cunoaşteţi împlinirea! Vă pup cu mare drag ! ... va continua ...

Halloween 2009 !!!

Comparând puţin anul trecut cu anul acesta...ştiam că acum gândindu-ne mai mult la această petrecere va ieşi puţin mai slabuţă comparativ cu cea de anul anterior când totul a fost la foc automat:)).

Oricum una peste alta, totul a ieşit super frumos şi de această dată.

Am ajuns în oraşul natal şi am început pregătirile cu fetele.

Seara am zburat ca o albinuţă ce am fost eu:P dintr-un club într-altul şi am poposit în cele din urma în clubul nostru de suflet P!nK.

Distracţie cât cuprinde şi muzică bună, spre dimineaţă am schimbat locaţia şi răsăritul l-am prins aşa cum ştim noi mai bine: împreuna !

S-a dus şi petrecerea asta, acum aşteptăm alte momente importante din vieţile noastre care să ne aducă din nou împreună.

Încă un motiv de bucurie! Acum 22 de ani se năştea ea..Claudia:)!

Ai ceva special în privire!!!
La la la la lasă-ţi inima să adune strălucire!!!

Îţi mai aduci aminte...cand hoinăream aiurea, prin cluburi şi prin pub-uri...am strâns amintiri frumoase în atâţia ani de prietenie..şi deşi ne-am mai şi zdruncinat, o prietenie cu adevarat solidă rezistă...
Iţi dedic ţie această zi pentru că este ziua când acum 22 de ani tu te năşteai..Dumnezeu pregătise o surpriză părinţilor tăi şi îţi oferise ţie acest dar minunat VIAŢA.

Te rog să mergi înainte tot timpul şi niciodată să nu priveşti în spate, caută în gânduri şi în amintiri tot timpul când este nevoie, dar nu întoarce privirea după nimeni şi nimic pentru că viaţa mereu este în faţă.Nu mai putem găsi viaţă în ziua de ieri în schimb mergem prin viaţă spre viaţă astăzi şi mâine şi poimâine...şi uite acum parcă văd că ajungem la 23 La mulţi ani scumpa mea! Şi să ai o zi faină cum se spune la Sibiu!

La mulţi ani Panterita !!!

Astăzi a fost ziua scumpei mele prietene Alina, mi-e tare dor de ea şi chiar dacă sunt obosită şi nu am inspiraţie să vă scriu ceva, nu pot să trec cu vederea ziua ei şi să nu-i dedic ei această zi, chiar şi la mine pe blog.

Când ne-am cunoscut ?... uhh..a trecut ceva timp, am sărbatorit deja 3 zile de naştere împreuna (pe cea de acum o petrecem sâmbătă :p) şi momentele petrecute împreună sunt momente din cei mai frumoşi ani ai mei. Mi-a fost alături la bine şi mai ales la greu şi aş vrea să-i mai spun înca odată şi încă odată, o să-i spun de câte ori este nevoie ca să ştie bine bine că şi eu sunt negreşit alături de ea şi sufleţelul ei este în siguranţă la mine ;).

Te-a înzestrat Dumnezeu cu calităţi cum rar întâlnim în zilele noastre, eşti blândă şi caldă, un foarte bun ascultător, dar şi un bun sfătuitor, vorba ţi-e uşoară şi eşti atât de grijulie, dar când vrei tu poate să-ţi pese şi numai de tine ŞI ESTE UN LUCRU FOARTE BUN, să nu uiţi de tine niciodată.

Eu mă rog la Dumnezeu să-ţi dea sănătate scumpa mea, să te poţi bucura de familia ta, de prietenii tăi şi de toate momentele ce vor veni în viaţa ta la fel de voioasă cum eşti tu.

Viaţa mea e şi mai frumoasă de când te ştiu pe tine!

Cu mult drag şi un deosebit de mare respect,
Elena :*

P.S. Panterita doar nu te mulţumeşti cu urări la telefon şi atât?Aşteaptă-mă în weekend, o să te strâng în braţe atât de tare încât îţi voi strica nasucul!:))