Recunosc, sunt începătoare când vine vorba de a realiza crochiuri, dar nu am spus "nu" şi nici "nu pot". Am luat creionul şi bineînţeles guma de şters:) şi am început să trasez ce îmi venea în minte...:) Aici intervin adevăratele probleme pe care ni le creem singuri ...barierele interioare (mai exact, ce-mi vine în minte?:) )...Mă gândeam că atunci când trebuie să cos am o mulţime de modele pe care mi le imaginez, dar când trebuie să desenez parcă nu am niciunul... în desen este la fel ca în primii ani de gimnaziu, când vrei să ştii şi tu să scrii, dar mai întâi începi cu liniuţe şi bastonaşe, faci literele, ajungi să dai contur unor cuvintele şi pe urmă cu respectivele cuvinte realizezi o întreagă poveste cu şi din tot ce ai învăţat la început!
Aşa că eu deocamdată sunt la început şi învăţ ABC-ul desenului.

La cursul de design vestimentar Creative Arts, avem diverse teme pe care trebuie să le îndeplinim. De exemplu pentru această săptămână am avut de realizat un colaj cu momente din perioada Belle Epoque (1900) şi un crochiu faţă - spate cu o ţinută adaptată puţin şi după perioada Glamour Years (rezultatul se poate observa în partea stângă a acestei postări). Am fost inspirată de imaginile din Paris, multă dantelă, eleganţă, rafinement, misterul femeilor de atunci, timpul, fluturii, apus de soare, dansul iubirii.

Sper să vă placă rezultatul, naiv, dar deşi mic, este un proiect de suflet.

Pe voi ce vă inspiră?

Love EV

Tărâmul fermecat din Paris

... porţia de Disneyland!

17.05.2011M-am trezit entuziasmată ca şi când ştiam cât de mult o să mă dea totul pe spate, o să fie super-mega-ultra fantastic, dar când ajungi acolo, când începi sa simţi aerul bland al diminetii (te duci de dimineata bineinteles sa prinzi cat mai mult :)), când observi în jurul tău o mare de copii extaziaţi, milioane de ochi care strălucesc şi suflete care vor să cuprindă tot, să imortalizeze momentele petrecute acolo ca şi când nimic nu este mai frumos ... nu ai cum să nu simţi şi mai intens decât erai pregătit, nu ai cum să nu-l numeşti ... tărâmul fermecat, pentru ca este de-a dreptul fermecator, uimitor!
Mergi ore în şir să prinzi toate maşinuţele, trenuleţele, rachetele zburătoare, te opreşti cu greu să mănânci ceva intr-un moment al zilei, dar în timp ce mănânci nu poţi decât să te gândeşti la câte se întâmplă in jurul tău, la cum o fi oare în casa lui Pinocchio? la cât de mult vrei să-l găseşti şi pe Peter Pan să zbori prin Neverland..oare Alba ca Zapada a apucat sa muste din mar? ah..da..e doar o poveste, dar cand esti acolo simti ca atunci se scriu povestile….şi dintr-odata observi ca pe toate ambalajele de la mâncare gasesti minunatele personje Disney şi-ţi spui că ar fi bine să te relaxezi, să nu îţi scape niciun moment pentru ca toate sunt unice şi din fiecare secundă capeţi câte o amintire, depinde de tine cum va fi : plina de entuziasm, plina de agitaţie, plină de încântare, memorabila sau nu!
Ne-am aventurat prin toate poveştile din copilărie şi oricine îşi putea da seama că eram toată numai un zâmbet!
Parada a fost absolute fabuloasă, am împărţit “bezele” şi eu personajelor Disney, şi ei mie, mă simţeam ca “acasă” al copilăriei perfecte..o să revin când sufletul meu de copil va purta un suflet de copil al sau!

Pozeee (enjoy)

Nu sta niciodată pe gânduri dacă să mergi sau nu la Disneyland?! Doar mergi, de restul se ocupa copilul din tine.

Muncă, muncă, muncă

S-a schimbat noul cod civil, yuppy, asta înseamnă multă muncă! Şi cum stau eu aşa cuminţică şi atentă să modific contractele conform Ordinului nr. 1903/2011 în scurtele pauze pe care le iau pentru a-mi odihni ochii şi mintea, mă gândesc la o pajişte imensă frumos colorată de multitudinea de flori, la multe baloane lăsate libere de un copil cu părul cârlionţat, la multă păpădie mov (şi asta mă duce cu gândul la Paris, acolo am văzut păpădie mov) şi ciocolată de casă!

Vouă unde vă fug gândurile când le daţi voie să se debaraseze de grijile cotidiene?