Nu poate exista ieşire din acest joc oribil al lui da şi al lui nu, al binelui şi al răului, al ignoranţei şi frământării fără o iertare deplină a tuturor forţelor şi persoanelor care te-au chinuit.Şi dacă nu-ţi ierţi aproapele pentru greşelile lui, fie ele şi nenumărate, eşti pierdut în manifestare.Şi, dacă îl ierţi la nesfârşit şi stai în preajma lui, îl încurajezi să facă răul şi, în consecinţă, contribui la pierzania lui în manifestare...
De aceea singurul lucru şi ultimul care se poate face este să nu te mai arăţi lui, să-l laşi să-şi trăiască viaţa aşa cum a hotărât-o el, să-l laşi să se lovească, să simtă lipsa, durerea şi singurătatea până se va vindeca singur de păcatele lui. De aceea, înţeleptul se retrage ca o adiere şi-l lasă pe cel nedrept să experimenteze, până la ultima picătură, otrava pe care a vărsat-o în afară..
Pe cel încăpăţânat în răutatea şi rătăcirea lui trebuie să-l laşi în pace, să nu mai foloseşti nici cuvintele, nici faptele, este pierdere de vreme. Şi, dacă hotărăşti să trăieşti cu el şi nu poţi să-l ierţi la infinit, atunci devii otrăvit ca el.
De aceea, retrage-te şi renunţă !!! La urma urmei, toţi oamenii nu sunt decât nişte tentative de exprimare ale lui Dumnezeu, ale vieţii infinite. Iar această viaţă nu este nici separată, nici individualizată şi, dacă unii oameni se depărtează în loc să se apropie, nu este nici o pagubă pentru viaţă. Ei oricum sunt absorbiţi în fluxul etern al vieţii şi sunt turnaţi din nou în forme, cu răbdare.
Ce se poate face mai mult pentru aceşti oameni?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu