Încă un motiv de bucurie! Acum 22 de ani se năştea ea..Claudia:)!

Ai ceva special în privire!!!
La la la la lasă-ţi inima să adune strălucire!!!

Îţi mai aduci aminte...cand hoinăream aiurea, prin cluburi şi prin pub-uri...am strâns amintiri frumoase în atâţia ani de prietenie..şi deşi ne-am mai şi zdruncinat, o prietenie cu adevarat solidă rezistă...
Iţi dedic ţie această zi pentru că este ziua când acum 22 de ani tu te năşteai..Dumnezeu pregătise o surpriză părinţilor tăi şi îţi oferise ţie acest dar minunat VIAŢA.

Te rog să mergi înainte tot timpul şi niciodată să nu priveşti în spate, caută în gânduri şi în amintiri tot timpul când este nevoie, dar nu întoarce privirea după nimeni şi nimic pentru că viaţa mereu este în faţă.Nu mai putem găsi viaţă în ziua de ieri în schimb mergem prin viaţă spre viaţă astăzi şi mâine şi poimâine...şi uite acum parcă văd că ajungem la 23 La mulţi ani scumpa mea! Şi să ai o zi faină cum se spune la Sibiu!

La mulţi ani Panterita !!!

Astăzi a fost ziua scumpei mele prietene Alina, mi-e tare dor de ea şi chiar dacă sunt obosită şi nu am inspiraţie să vă scriu ceva, nu pot să trec cu vederea ziua ei şi să nu-i dedic ei această zi, chiar şi la mine pe blog.

Când ne-am cunoscut ?... uhh..a trecut ceva timp, am sărbatorit deja 3 zile de naştere împreuna (pe cea de acum o petrecem sâmbătă :p) şi momentele petrecute împreună sunt momente din cei mai frumoşi ani ai mei. Mi-a fost alături la bine şi mai ales la greu şi aş vrea să-i mai spun înca odată şi încă odată, o să-i spun de câte ori este nevoie ca să ştie bine bine că şi eu sunt negreşit alături de ea şi sufleţelul ei este în siguranţă la mine ;).

Te-a înzestrat Dumnezeu cu calităţi cum rar întâlnim în zilele noastre, eşti blândă şi caldă, un foarte bun ascultător, dar şi un bun sfătuitor, vorba ţi-e uşoară şi eşti atât de grijulie, dar când vrei tu poate să-ţi pese şi numai de tine ŞI ESTE UN LUCRU FOARTE BUN, să nu uiţi de tine niciodată.

Eu mă rog la Dumnezeu să-ţi dea sănătate scumpa mea, să te poţi bucura de familia ta, de prietenii tăi şi de toate momentele ce vor veni în viaţa ta la fel de voioasă cum eşti tu.

Viaţa mea e şi mai frumoasă de când te ştiu pe tine!

Cu mult drag şi un deosebit de mare respect,
Elena :*

P.S. Panterita doar nu te mulţumeşti cu urări la telefon şi atât?Aşteaptă-mă în weekend, o să te strâng în braţe atât de tare încât îţi voi strica nasucul!:))

SIBIU - într-o zi obişnuită de sâmbătă

Ştiaţi că:
*în 1292, a fost deschis primul spital de pe teritoriul actual al României;
*în 1350, la Sibiu se înfiinţează prima monetarie din Transilvania;
*în 1380, a fost documentată prima şcoală de pe teritoriul actual al României;
*în 1494, a fost prima farmacie de pe teritoriul actual al României;
*în 1494, a fost primul orologiu instalat în turn în ţara noastră;
*în 1534, a fost prima fabrică de hârtie de pe teritoriul actual al României;
*în 1544, a fost tipărită la Sibiu prima carte în limba română;
*în 1551, a fost primul experiment cu rachete din lume, realizat de Conrad Haas;
*în 1782, Franz Joseph Müller a descoperit elementul chimic teluriu;
*în 1788, a fost primul teatru de pe teritoriul actual al României;
*în 1795, primul paratrăsnet din Sud-Estul Europei este instalat în Cisnadie;
*în 1797, Samuel von Hahnemann deschide primul laborator homeopatic din lume;
*în 1817, primul muzeu din România, Muzeul Naţional Brukenthal este deschis la Sibiu;
*în 1896, prima linie electrică din Sud-Estul Europei;
*în 1904, al doilea oraş din Europa şi al treilea din lume în care este utilizat tramvaiul electric;
*în 1928, prima grădină zoologică din România;
*în 2007, Capitala Culturală Europeană 2007.

Podul Minciunilor, primul pod de fier turnat din România, a fost construit la Sibiu în anul 1859 peste strada care uneşte oraşul de jos cu oraşul de sus. A fost numit "podul minciunilor" sau "podul mincinoşilor" din cauza legendei care spune că podul se va prăbuşi dacă cineva va sta pe el şi va spune o minciună. În tradiţia orală locală circulă diferite legende despre acest pod, legate de minciunile îndrăgostiţilor ori cele ale precupeţelor ce vindeau în zonă.

Cândva am fost împreună...

Nu poate exista ieşire din acest joc oribil al lui da şi al lui nu, al binelui şi al răului, al ignoranţei şi frământării fără o iertare deplină a tuturor forţelor şi persoanelor care te-au chinuit.Şi dacă nu-ţi ierţi aproapele pentru greşelile lui, fie ele şi nenumărate, eşti pierdut în manifestare.Şi, dacă îl ierţi la nesfârşit şi stai în preajma lui, îl încurajezi să facă răul şi, în consecinţă, contribui la pierzania lui în manifestare...

De aceea singurul lucru şi ultimul care se poate face este să nu te mai arăţi lui, să-l laşi să-şi trăiască viaţa aşa cum a hotărât-o el, să-l laşi să se lovească, să simtă lipsa, durerea şi singurătatea până se va vindeca singur de păcatele lui. De aceea, înţeleptul se retrage ca o adiere şi-l lasă pe cel nedrept să experimenteze, până la ultima picătură, otrava pe care a vărsat-o în afară..

Pe cel încăpăţânat în răutatea şi rătăcirea lui trebuie să-l laşi în pace, să nu mai foloseşti nici cuvintele, nici faptele, este pierdere de vreme. Şi, dacă hotărăşti să trăieşti cu el şi nu poţi să-l ierţi la infinit, atunci devii otrăvit ca el.

De aceea, retrage-te şi renunţă !!! La urma urmei, toţi oamenii nu sunt decât nişte tentative de exprimare ale lui Dumnezeu, ale vieţii infinite. Iar această viaţă nu este nici separată, nici individualizată şi, dacă unii oameni se depărtează în loc să se apropie, nu este nici o pagubă pentru viaţă. Ei oricum sunt absorbiţi în fluxul etern al vieţii şi sunt turnaţi din nou în forme, cu răbdare.

Ce se poate face mai mult pentru aceşti oameni?!

Tragedia este că toate faptele au un timp al lor şi vremea influenţei lor este scurtă...

Nu omul te jigneşte ci ignoranţa din el, nu viaţa dintr-unul sau altul intră în conflict cu a ta ci mentalitatea şi obiceiurile lui când se lovesc de ale tale...

Nu înseamnă ceva să fii tare, bogat sau măreţ, e doar o zonă a existenţei ca oricare alta, un punct, care prin repetiţie devine oribil şi plictisitor.
Trebuie să trecem dincolo de măreţie, prestigiu sau onoare, să le consideram pe toate care vin că, după ce se consumă, pleacă, că asta-i roata lor şi asta-i mintea noastră.
De aceea continui să merg, căutările sunt departe de a se fi sfârşit, atâta vreme cât n-am experimentat prin interacţiune directă întreaga creaţie, faptic sau cuantic...încerc să nu omit nici perioadele de odihnă şi nici nemişcarea. Într-un plan mai extins, viaţa înseamnă a începe să mergi iar moartea înseamnă o perioadă de odihnă...oare? Dar e complet şi cu desăvârşire nevoie să învaţam din toate, ca să aflam, prin noi şi numai prin noi, că nu avem nevoie de nimic.Altă cale nu există...

Nu trebuie sa cautam bogăţia, căci bogăţia nu este o binecuvântare.Noi putem avea ceva mai bun, ca de exemplu libertatea, detaşarea.Bogăţia poate fi pricina multor rele, o împovărare grea şi apăsătoare. Cei bogaţi, cel mai adesea, atât merită şi atât pot.

Nu-i invidia! Cel care nu deţine bogăţii şi nu le duce dorul este în realitate cel fericit. Din lucrurile elementare şi simple vin stările supreme ale existenţei. Din cele complexe nu se poate extrage nimic înainte de a fi disociate în elemente primordiale,operaţie prin care se consumă energie şi se eliberează reziduri.

Preţul este mult prea mare pentru satisfacţii atât de mici

Dacă vrei fericire în această lume trebuie să treci prin nefericire, dacă vrei bine trebuie să treci prin rău, obţinerea uneia nu te scuteşte niciodată de simţirea celeilalte, mai devreme sau mai târziu. Nu există scăpare, atâta vreme cât te simţi pe tine în nume şi formă, doar existenţa în sine poate fi altceva...

Tot ce am scris este doar demonstraţia mea de viată, precum a altor oameni este săpatul ogoarelor sau spălatul vaselor. Nu e mare lucru şi nu este cu nimic mai presus decât a celorlalţi.
Este doar spectacolul meu demonstrativ, este un fel de a spune celorlalţi că exist.

Singura diferenţă între oameni stă în calitatea percepţiei lăuntrice şi, dacă cel care execută reuşeşte rara performanţă de a fi fericit prin asta, atunci orice ai făcut ai făcut ce trebuie.

Când crezi că ai întâlnit oameni deosebiţi, nu uita ce om deosebit au întâlnit acei oameni întâlnindu-te pe tine!

Uităm mereu cine suntem noi când cunoaştem oameni care ne fascinează la început. Ajungem să-i privim pe ei mai mult decât ar trebui să ne privim pe noi şi faptele noastre..

Ar trebui să avem mult mai multă încredere în noi pentru că ... pentru fiecare dintre noi, istoria vieţii noastre a început cu noi înşine!