If you love something, let it go. If it comes back to you, it's yours forever. If it dosen't, then it was never meant to be !!!! (Anonymous)

Unde se ascund miracolele?

Zilele acestea am redescoperit unele lecţii pe care viaţa mi le-a rezervat acum şi s-a gândit în perioada asta să mi le readucă aminte.Ideea de bază este că :

... Viaţa are puterea extraordinară de a face miracole, iar ca acestea să se materializeze este important ca noi nu doar să le cerem ci să le şi lăsăm să se întample.

... Singura condiţie de a fi binecuvântaţi de cât mai multe miracole în viaţa noastră este să le conştientizăm pe cele care deja se întamplă.Şi, cu cât conştientizăm mai mult, cu atât ni se dă mai mult!

Halloween 2009 !!!

Comparând puţin anul trecut cu anul acesta...ştiam că acum gândindu-ne mai mult la această petrecere va ieşi puţin mai slabuţă comparativ cu cea de anul anterior când totul a fost la foc automat:)).

Oricum una peste alta, totul a ieşit super frumos şi de această dată.

Am ajuns în oraşul natal şi am început pregătirile cu fetele.

Seara am zburat ca o albinuţă ce am fost eu:P dintr-un club într-altul şi am poposit în cele din urma în clubul nostru de suflet P!nK.

Distracţie cât cuprinde şi muzică bună, spre dimineaţă am schimbat locaţia şi răsăritul l-am prins aşa cum ştim noi mai bine: împreuna !

S-a dus şi petrecerea asta, acum aşteptăm alte momente importante din vieţile noastre care să ne aducă din nou împreună.

Încă un motiv de bucurie! Acum 22 de ani se năştea ea..Claudia:)!

Ai ceva special în privire!!!
La la la la lasă-ţi inima să adune strălucire!!!

Îţi mai aduci aminte...cand hoinăream aiurea, prin cluburi şi prin pub-uri...am strâns amintiri frumoase în atâţia ani de prietenie..şi deşi ne-am mai şi zdruncinat, o prietenie cu adevarat solidă rezistă...
Iţi dedic ţie această zi pentru că este ziua când acum 22 de ani tu te năşteai..Dumnezeu pregătise o surpriză părinţilor tăi şi îţi oferise ţie acest dar minunat VIAŢA.

Te rog să mergi înainte tot timpul şi niciodată să nu priveşti în spate, caută în gânduri şi în amintiri tot timpul când este nevoie, dar nu întoarce privirea după nimeni şi nimic pentru că viaţa mereu este în faţă.Nu mai putem găsi viaţă în ziua de ieri în schimb mergem prin viaţă spre viaţă astăzi şi mâine şi poimâine...şi uite acum parcă văd că ajungem la 23 La mulţi ani scumpa mea! Şi să ai o zi faină cum se spune la Sibiu!

La mulţi ani Panterita !!!

Astăzi a fost ziua scumpei mele prietene Alina, mi-e tare dor de ea şi chiar dacă sunt obosită şi nu am inspiraţie să vă scriu ceva, nu pot să trec cu vederea ziua ei şi să nu-i dedic ei această zi, chiar şi la mine pe blog.

Când ne-am cunoscut ?... uhh..a trecut ceva timp, am sărbatorit deja 3 zile de naştere împreuna (pe cea de acum o petrecem sâmbătă :p) şi momentele petrecute împreună sunt momente din cei mai frumoşi ani ai mei. Mi-a fost alături la bine şi mai ales la greu şi aş vrea să-i mai spun înca odată şi încă odată, o să-i spun de câte ori este nevoie ca să ştie bine bine că şi eu sunt negreşit alături de ea şi sufleţelul ei este în siguranţă la mine ;).

Te-a înzestrat Dumnezeu cu calităţi cum rar întâlnim în zilele noastre, eşti blândă şi caldă, un foarte bun ascultător, dar şi un bun sfătuitor, vorba ţi-e uşoară şi eşti atât de grijulie, dar când vrei tu poate să-ţi pese şi numai de tine ŞI ESTE UN LUCRU FOARTE BUN, să nu uiţi de tine niciodată.

Eu mă rog la Dumnezeu să-ţi dea sănătate scumpa mea, să te poţi bucura de familia ta, de prietenii tăi şi de toate momentele ce vor veni în viaţa ta la fel de voioasă cum eşti tu.

Viaţa mea e şi mai frumoasă de când te ştiu pe tine!

Cu mult drag şi un deosebit de mare respect,
Elena :*

P.S. Panterita doar nu te mulţumeşti cu urări la telefon şi atât?Aşteaptă-mă în weekend, o să te strâng în braţe atât de tare încât îţi voi strica nasucul!:))

SIBIU - într-o zi obişnuită de sâmbătă

Ştiaţi că:
*în 1292, a fost deschis primul spital de pe teritoriul actual al României;
*în 1350, la Sibiu se înfiinţează prima monetarie din Transilvania;
*în 1380, a fost documentată prima şcoală de pe teritoriul actual al României;
*în 1494, a fost prima farmacie de pe teritoriul actual al României;
*în 1494, a fost primul orologiu instalat în turn în ţara noastră;
*în 1534, a fost prima fabrică de hârtie de pe teritoriul actual al României;
*în 1544, a fost tipărită la Sibiu prima carte în limba română;
*în 1551, a fost primul experiment cu rachete din lume, realizat de Conrad Haas;
*în 1782, Franz Joseph Müller a descoperit elementul chimic teluriu;
*în 1788, a fost primul teatru de pe teritoriul actual al României;
*în 1795, primul paratrăsnet din Sud-Estul Europei este instalat în Cisnadie;
*în 1797, Samuel von Hahnemann deschide primul laborator homeopatic din lume;
*în 1817, primul muzeu din România, Muzeul Naţional Brukenthal este deschis la Sibiu;
*în 1896, prima linie electrică din Sud-Estul Europei;
*în 1904, al doilea oraş din Europa şi al treilea din lume în care este utilizat tramvaiul electric;
*în 1928, prima grădină zoologică din România;
*în 2007, Capitala Culturală Europeană 2007.

Podul Minciunilor, primul pod de fier turnat din România, a fost construit la Sibiu în anul 1859 peste strada care uneşte oraşul de jos cu oraşul de sus. A fost numit "podul minciunilor" sau "podul mincinoşilor" din cauza legendei care spune că podul se va prăbuşi dacă cineva va sta pe el şi va spune o minciună. În tradiţia orală locală circulă diferite legende despre acest pod, legate de minciunile îndrăgostiţilor ori cele ale precupeţelor ce vindeau în zonă.

Cândva am fost împreună...

Nu poate exista ieşire din acest joc oribil al lui da şi al lui nu, al binelui şi al răului, al ignoranţei şi frământării fără o iertare deplină a tuturor forţelor şi persoanelor care te-au chinuit.Şi dacă nu-ţi ierţi aproapele pentru greşelile lui, fie ele şi nenumărate, eşti pierdut în manifestare.Şi, dacă îl ierţi la nesfârşit şi stai în preajma lui, îl încurajezi să facă răul şi, în consecinţă, contribui la pierzania lui în manifestare...

De aceea singurul lucru şi ultimul care se poate face este să nu te mai arăţi lui, să-l laşi să-şi trăiască viaţa aşa cum a hotărât-o el, să-l laşi să se lovească, să simtă lipsa, durerea şi singurătatea până se va vindeca singur de păcatele lui. De aceea, înţeleptul se retrage ca o adiere şi-l lasă pe cel nedrept să experimenteze, până la ultima picătură, otrava pe care a vărsat-o în afară..

Pe cel încăpăţânat în răutatea şi rătăcirea lui trebuie să-l laşi în pace, să nu mai foloseşti nici cuvintele, nici faptele, este pierdere de vreme. Şi, dacă hotărăşti să trăieşti cu el şi nu poţi să-l ierţi la infinit, atunci devii otrăvit ca el.

De aceea, retrage-te şi renunţă !!! La urma urmei, toţi oamenii nu sunt decât nişte tentative de exprimare ale lui Dumnezeu, ale vieţii infinite. Iar această viaţă nu este nici separată, nici individualizată şi, dacă unii oameni se depărtează în loc să se apropie, nu este nici o pagubă pentru viaţă. Ei oricum sunt absorbiţi în fluxul etern al vieţii şi sunt turnaţi din nou în forme, cu răbdare.

Ce se poate face mai mult pentru aceşti oameni?!

Tragedia este că toate faptele au un timp al lor şi vremea influenţei lor este scurtă...

Nu omul te jigneşte ci ignoranţa din el, nu viaţa dintr-unul sau altul intră în conflict cu a ta ci mentalitatea şi obiceiurile lui când se lovesc de ale tale...

Nu înseamnă ceva să fii tare, bogat sau măreţ, e doar o zonă a existenţei ca oricare alta, un punct, care prin repetiţie devine oribil şi plictisitor.
Trebuie să trecem dincolo de măreţie, prestigiu sau onoare, să le consideram pe toate care vin că, după ce se consumă, pleacă, că asta-i roata lor şi asta-i mintea noastră.
De aceea continui să merg, căutările sunt departe de a se fi sfârşit, atâta vreme cât n-am experimentat prin interacţiune directă întreaga creaţie, faptic sau cuantic...încerc să nu omit nici perioadele de odihnă şi nici nemişcarea. Într-un plan mai extins, viaţa înseamnă a începe să mergi iar moartea înseamnă o perioadă de odihnă...oare? Dar e complet şi cu desăvârşire nevoie să învaţam din toate, ca să aflam, prin noi şi numai prin noi, că nu avem nevoie de nimic.Altă cale nu există...

Nu trebuie sa cautam bogăţia, căci bogăţia nu este o binecuvântare.Noi putem avea ceva mai bun, ca de exemplu libertatea, detaşarea.Bogăţia poate fi pricina multor rele, o împovărare grea şi apăsătoare. Cei bogaţi, cel mai adesea, atât merită şi atât pot.

Nu-i invidia! Cel care nu deţine bogăţii şi nu le duce dorul este în realitate cel fericit. Din lucrurile elementare şi simple vin stările supreme ale existenţei. Din cele complexe nu se poate extrage nimic înainte de a fi disociate în elemente primordiale,operaţie prin care se consumă energie şi se eliberează reziduri.

Preţul este mult prea mare pentru satisfacţii atât de mici

Dacă vrei fericire în această lume trebuie să treci prin nefericire, dacă vrei bine trebuie să treci prin rău, obţinerea uneia nu te scuteşte niciodată de simţirea celeilalte, mai devreme sau mai târziu. Nu există scăpare, atâta vreme cât te simţi pe tine în nume şi formă, doar existenţa în sine poate fi altceva...

Tot ce am scris este doar demonstraţia mea de viată, precum a altor oameni este săpatul ogoarelor sau spălatul vaselor. Nu e mare lucru şi nu este cu nimic mai presus decât a celorlalţi.
Este doar spectacolul meu demonstrativ, este un fel de a spune celorlalţi că exist.

Singura diferenţă între oameni stă în calitatea percepţiei lăuntrice şi, dacă cel care execută reuşeşte rara performanţă de a fi fericit prin asta, atunci orice ai făcut ai făcut ce trebuie.

Când crezi că ai întâlnit oameni deosebiţi, nu uita ce om deosebit au întâlnit acei oameni întâlnindu-te pe tine!

Uităm mereu cine suntem noi când cunoaştem oameni care ne fascinează la început. Ajungem să-i privim pe ei mai mult decât ar trebui să ne privim pe noi şi faptele noastre..

Ar trebui să avem mult mai multă încredere în noi pentru că ... pentru fiecare dintre noi, istoria vieţii noastre a început cu noi înşine!

Să fim mai toleranţi sau...?!?

Toleranţa spune: Trebuie să aprobi ceea ce fac.
Dragostea răspunde: Voi face ceva mai greu --- Te voi iubi chiar dacă comportamentul tău mă ofensează.
Toleranţa spune: Trebuie să fii de acord cu mine.
Dragostea răspunde: Voi face ceva mai greu --- Îţi voi spune adevărul pentru că sunt convins că adevărul te va elibera.
Toleranţa spune: Trebuie să îmi îngădui să-mi urmez calea mea.
Dragostea răspunde: Voi face ceva mai greu --- Te voi implora să urmezi calea dreaptă pentru că am încredinţarea că meriţi să fac lucrul acesta.
Toleranţa caută să fie inofensivă.
Dragostea îşi asumă riscurile.
Toleranţa glorifică diviziunea.
Dragostea caută unitatea.

Toleranta nu costă nimic.
Dragostea costă totul!

Mergem la o cafea?

Un profesor de filosofie stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri. Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare de maioneză gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin şi aceştia au convenit că era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul era plin iar aceştia au fost de acord că era. Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba iar aceştia au răspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedră două ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv. Studenţii au râs.

"Acum" a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit, "aş dori să înţelegeţi că acest borcan reprezintă viaţa voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sănătatea, prietenii şi pasiunile voastre, şi că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră ar fi tot plină. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi, serviciul, casa, maşina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacă veţi începe cu nisipul," a continuat el "nu veţi mai avea unde să puneţi mingile de golf şi pietricelele"
"La fel şi în viaţă, dacă îţi iroseşti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.

Acordă atenţie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Joacă-te cu copiii, fă-ţi controale medicale periodic, ieşi cu soţia în oraş la cină, joacă golf, vei avea suficient timp altă dată să faci curat sau să repari cine ştie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileşte-ţi priorităţile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenţi a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un prieten."

Sunteţi de acord? Cine are timp de o cafea?

Prima iubire

Până la urmă, este doar o poveste banală dintre un bărbat şi o femeie care se găsesc la un moment dat. Şi apoi fiecare apucă pe drumul său.

Nimeni însă nu va ştii, doar ei doi...

Nu gândii ca şi un elefant

Este o declaraţie ciudată, nu-i aşa? Dar mai bine ascultă cu atenţie pentru că aceasta poate face diferenţa între succes şi eşec în afaceri şi în viaţa ta privată.Lasă-mă să îţi explic: probabil ştii că în India, elefanţii sunt folosiţi pentru muncă. Dar ce să faci cu ei dacă nu vor să lucreze? Cum să îi constrângi? Îngrijitorilor le-a venit ideea să îi “programeze” încă de când sunt foarte mici stabilind anumite limite auto impuse în gândirea lor. Cum funcţionează?Atunci când elefanţii sunt încă mici cântărind în jur de 70 kg sunt legaţi cu o funie foarte tare. Toată ziua elefanţii încearcă să scape de ea, scâncesc, o trag, iar unii dintre ei chiar încearcă să o roadă; dar nu pot să se elibereze. În cele din urmă elefanţii renunţă iar lupta s-a încheiat. Începând din acel moment sunt ferm convinşi că nu este nici o şansă să scape de funie. Ei acceptă faptul că funia îi “limitează”. Şi cu această încredinţare implantată, îngrijitorii pot să îi lege cu funii extrem de subţiri. Chiar şi adulţi fiind, cântărind 3,5 tone sau chiar mai mult, ei niciodată nu încearcă să se elibereze pentru că “ştiu” că nu au nici o şansă.După cum vedeţi, limitele elefantului nu sunt reale ci există numai în mintea lor.

Noi avem de asemenea nişte limite construite în interior. Ele sunt de asemenea ireale, dar există numai în mintea noastră. Nu trebuie să rămână aşa. Sistemul nostru negativ de gandire nu trebuie să ne limiteze pentru totdeauna. Dacă vrei să fii cu adevarat plin de succes şi nu te păcăleşti singur, poţi să îţi schimbi sistemul tău de convingeri interioare, atitudinea şi poţi să sfărâmi limitele interioare iar dacă simţi că nu poţi cere-I atunci lui Dumnezeu să te ajute.Întotdeauna vei putea avea tăria interioară, puterea personală de a schimba totul în viaţa ta în ceva mai bun! Dar nu renunţa niciodată şi nu gândii niciodată ca un elefant !!!

Toate zilele noastre sunt ca valizele; toate sunt de aceeaşi mărime.Diferenţa este că unii se pare că pot să împacheteze mai mult decât alţii.

Viaţa este un proces de învăţare şi nu înveţi pocnind din degete sau primind o injecţie. Sau prin conectarea unor fire la creierul unei persoane ca să mute cunoştinţa în capul altei persoane, aşa cum apare în unele filme. Ar fii prea uşor şi cât de mult am pierde. Dacă nu am avea această fragilitate umană, acea slăbiciune umană spre a lua decizii greşite şi să dăm greş, atunci nu ar mai exista alegere liberă, nu ar mai exista aceea măreţie a voinţei libere pe care Dumnezeu a implantat-o în fiecare inimă, aparent chiar şi în inimile îngerilor --- alegerea şi nu şansa determină destinul uman.

...am început să clădesc prietenii

... m-am trezit într-o seară de mai cu o mulţime de fete la ziua mea şi de atunci nu ne-am mai despărţit ...