joi, 20 august 2009

Să fim mai toleranţi sau...?!?

Toleranţa spune: Trebuie să aprobi ceea ce fac.
Dragostea răspunde: Voi face ceva mai greu --- Te voi iubi chiar dacă comportamentul tău mă ofensează.
Toleranţa spune: Trebuie să fii de acord cu mine.
Dragostea răspunde: Voi face ceva mai greu --- Îţi voi spune adevărul pentru că sunt convins că adevărul te va elibera.
Toleranţa spune: Trebuie să îmi îngădui să-mi urmez calea mea.
Dragostea răspunde: Voi face ceva mai greu --- Te voi implora să urmezi calea dreaptă pentru că am încredinţarea că meriţi să fac lucrul acesta.
Toleranţa caută să fie inofensivă.
Dragostea îşi asumă riscurile.
Toleranţa glorifică diviziunea.
Dragostea caută unitatea.


Toleranta nu costă nimic.
Dragostea costă totul!

Mergem la o cafea?

Un profesor de filosofie stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri. Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare de maioneză gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin şi aceştia au convenit că era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul era plin iar aceştia au fost de acord că era. Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba iar aceştia au răspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedră două ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv. Studenţii au râs.


"Acum" a spus profesorul după ce hohotele s-au domolit, "aş dori să înţelegeţi că acest borcan reprezintă viaţa voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sănătatea, prietenii şi pasiunile voastre, şi că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră ar fi tot plină. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi, serviciul, casa, maşina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacă veţi începe cu nisipul," a continuat el "nu veţi mai avea unde să puneţi mingile de golf şi pietricelele"
"La fel şi în viaţă, dacă îţi iroseşti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.

Acordă atenţie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Joacă-te cu copiii, fă-ţi controale medicale periodic, ieşi cu soţia în oraş la cină, joacă golf, vei avea suficient timp altă dată să faci curat sau să repari cine ştie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileşte-ţi priorităţile, restul e doar nisip."


Unul dintre studenţi a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două căni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un prieten."


Sunteţi de acord? Cine are timp de o cafea?

Prima iubire

Până la urmă, este doar o poveste banală dintre un bărbat şi o femeie care se găsesc la un moment dat. Şi apoi fiecare apucă pe drumul său.

Nimeni însă nu va ştii, doar ei doi...

Nu gândii ca şi un elefant

Este o declaraţie ciudată, nu-i aşa? Dar mai bine ascultă cu atenţie pentru că aceasta poate face diferenţa între succes şi eşec în afaceri şi în viaţa ta privată.Lasă-mă să îţi explic: probabil ştii că în India, elefanţii sunt folosiţi pentru muncă. Dar ce să faci cu ei dacă nu vor să lucreze? Cum să îi constrângi? Îngrijitorilor le-a venit ideea să îi “programeze” încă de când sunt foarte mici stabilind anumite limite auto impuse în gândirea lor. Cum funcţionează?Atunci când elefanţii sunt încă mici cântărind în jur de 70 kg sunt legaţi cu o funie foarte tare. Toată ziua elefanţii încearcă să scape de ea, scâncesc, o trag, iar unii dintre ei chiar încearcă să o roadă; dar nu pot să se elibereze. În cele din urmă elefanţii renunţă iar lupta s-a încheiat. Începând din acel moment sunt ferm convinşi că nu este nici o şansă să scape de funie. Ei acceptă faptul că funia îi “limitează”. Şi cu această încredinţare implantată, îngrijitorii pot să îi lege cu funii extrem de subţiri. Chiar şi adulţi fiind, cântărind 3,5 tone sau chiar mai mult, ei niciodată nu încearcă să se elibereze pentru că “ştiu” că nu au nici o şansă.După cum vedeţi, limitele elefantului nu sunt reale ci există numai în mintea lor.


Noi avem de asemenea nişte limite construite în interior. Ele sunt de asemenea ireale, dar există numai în mintea noastră. Nu trebuie să rămână aşa. Sistemul nostru negativ de gandire nu trebuie să ne limiteze pentru totdeauna. Dacă vrei să fii cu adevarat plin de succes şi nu te păcăleşti singur, poţi să îţi schimbi sistemul tău de convingeri interioare, atitudinea şi poţi să sfărâmi limitele interioare iar dacă simţi că nu poţi cere-I atunci lui Dumnezeu să te ajute.Întotdeauna vei putea avea tăria interioară, puterea personală de a schimba totul în viaţa ta în ceva mai bun! Dar nu renunţa niciodată şi nu gândii niciodată ca un elefant !!!

Toate zilele noastre sunt ca valizele; toate sunt de aceeaşi mărime.Diferenţa este că unii se pare că pot să împacheteze mai mult decât alţii.

Viaţa este un proces de învăţare şi nu înveţi pocnind din degete sau primind o injecţie. Sau prin conectarea unor fire la creierul unei persoane ca să mute cunoştinţa în capul altei persoane, aşa cum apare în unele filme. Ar fii prea uşor şi cât de mult am pierde. Dacă nu am avea această fragilitate umană, acea slăbiciune umană spre a lua decizii greşite şi să dăm greş, atunci nu ar mai exista alegere liberă, nu ar mai exista aceea măreţie a voinţei libere pe care Dumnezeu a implantat-o în fiecare inimă, aparent chiar şi în inimile îngerilor --- alegerea şi nu şansa determină destinul uman.

...am început să clădesc prietenii

... m-am trezit într-o seară de mai cu o mulţime de fete la ziua mea şi de atunci nu ne-am mai despărţit ...